Qigong (Chi Kung) este o tehnica traditionala chinezeasca cu radacini in filozofiile buddhista, taoista si confucianista, practicata pe scara larga in orient in scopul prevenirii si vindecarii unor boli.
Qi este un termen este un concept ce apare in taoism si defineste conceptul de energie, suflu,vitalitate. Este elementul care se constituie in baza tuturor lucrurilor existente. Similar cu “pneuma” la greci, “anima” la latini, “prana” la indieni.
Gong se poate traduce prin munca, metoda, exercitiu, sau preocupare constanta, perseverenta in actiuni.
Termenul ca atare apare in timpul dinastiei Tang( 617-907) insa nu a fost folosit deloc decat dupa anul 1950 pentru a descrie acest complex de exercitii.
Qigong descrie astfel in mod foarte general , folosirea unor metode pentru a armoniza corpul, mintea si spiritul favorizand astfel buna circulatie a energiei Qi , avand ca efect prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor, crestrea capacitatilor intelectuale, prelungirea vietii avand si legatura cu tehnici de evolutie spirituala.
Exista foarte multe ramuri, subramuri, sisteme si scoli de qigong.Ele pot fi clasificate insa in:
Qigong Taoist
Tu-Na( a inspira si a expira) si Daoyin ( a conduce)
Cei mai conoscuti exponenti ai acestui curent au fost Zhuang Zi(480 ien- 220ien) Huang Di ( imparatul galben), Hua Tuo
De aici provin conceptele de Qi, cele 5 procese elementare, Yin / Yang, teoria meridianelor si puntelor de acupunctura, etc.
Un centru de dezvoltare al exercitiilor de alchimie interioara mai ales legat de artele martiale este muntele Hua Shan.
Qigong Buddhist
La baza acestui curent de qigong stau exercitiile in repaus si meditatia de tip Chan (zen) De asemenea s-au dezvoltat medode precum Yi Jin Jing ( asuplizarea tendoanelor). Este de notat faptul ca, prin calugarul indian Bodhidharma ( Da Mo) acest tip de qigong buddhist a influentat practicile din manastirea Shaolin ducand la aparitia a ceea ce azi se numeste Kung Fu Shaolin.
Qigong Confucianist
Se bazeaza pe tehnici de armonizare a spiritului si emotiilor iar gandirea activa este folosita pentru a hrani si stimula qi-ul. Se pune astfel in prim plan relatia dintre inima(xin), gandirea activa(vizualizari diverse) si energia Qi.
Men Zi (Mencius ) a fost unul din filozofii care au influentat acest curent.
Acesta clasificare este in mod evident relativa existand influente intre aceste scoli inca din cele mai vechi timpuri. Multe scoli buddhiste au preluat concepte din taoism de exemplu, in prezent fiind tot mai des intalnite scoli care incearca sa sintetizeze si sa adapteze tehnici de qigong facand exersarea mai potrivita cerintelor vietii moderne.Toate aceste scoli de qigong au pe langa componenta strict medicala si o componenta martiala. Aceasta componenta foloseste exercitii diferite, proprii disciplinelor de lupta, pentru a intari corpul si a il face mai pregatit sa reziste unei eventuale confruntari violente.
Radacina practicii este aceeasi insa finalitatea este diferita, toate scolile de arte martiale avand exercitii de Qigong specifice .
Yong Chun Taiji este un subsistem orientat mai cu seama spre partea de sanatate, fara a neglija insa interpretarea martiala. Are la baza miscarile din stilul Yong Chun(Wing Chun) insa accentul este pe cultivarea interioara si autocunostere pe toate nivelele, fizic, mental, emotional, energetic si spiritual. Accentul este pus pe intelegerea si asimilarea concepului Yin/Yang utilizand propriul corp ca unealta de lucru.
Sistemul contine exercitii statice si dinamice de constientizare a propriului corp, intinderi fundamentale, exercitii pentru tonifierea si intarirea sistemului de articulatii precum si a celui muscular, execitii pentru reechilibrarea energetica a organismului, exercitii cu obiect sau cu partener in functie de evolutia dorita (constientizarea relatiei dintre om si mediul inconjurator), exeritii cu partener – interrelationarea activa cu mediul, rezolvarea spontana a problemelor, dezvoltarea sensibilitatii si a intuitiei, sunete fundamentale, meditatie.